Uleiul de palmier - este sau nu nociv pentru sănătatea noastra ?





 Este posibil să fi auzit de acest ulei, se aude vorbind despre el destul de des.
 Dar ceea ce cunoaștem sigur este faptul că nu este optim  pentru sănătate, dar, din păcate, îl găsim peste tot:  în snacks-uri, produse de patiserie și cofetărie, etc.

 Dar uleiul de palmier de unde vine?  Care este istoria lui? Este într-adevăr cancerigen?  De ce este rău pentru sănătate și ce prejudiciu creează?  În ce alimente se găsește?  Și,  mai presus de toate, de ce este unul dintre uleiurile cele mai utilizate în industria alimentară?
Incerc să vă răspund la toate aceste intrebări, evident, in urma unei amănunțite documentări.

 Ulei de palmier: Origini și istorie
 Uleiul de palmier este făcut din fructele palmierului 
(Elaeis guineensis, Elaeis oleiferă și Attalea Maripá); deci, este un ulei  vegetal  nehidrogenat  saturat.
 Este un ulei care s-a răspândit din țările din Africa de Vest, unde era  folosit de către baștinași ca și ulei de gătit. Această răspândire a fost facilitată de  unii comercianți europeni ce l-au adus în Europa. Când a ajuns  în vest, britanicii l-au folosit la fabricarea  săpunului dar si ca lubrificant la mașini . Evident a avut un mare succes.  În 1910, uleiul de palmier s-a răspândit în Malaezia ,  plantațiile născute acolo au fost gestionate în mare parte de scoțieni și britanici. În prezent, Malaezia produce aproape 40% din importul de ulei de palmier din lume. În 2007, uleiul de palmier, devine al doilea cel mai popular ulei comestibil, după ce a devenit ingredientul principal al săpunurilor devine și un ingredient alimentar chiar dacă este folosit și ca combustibil. Pană în prezent, uleiul de palmier este cel mai utilizat ulei  vegetal, pe scară largă, din lume.

Ulei de palmier: proces de fabricatie
Cum am spus deja, uleiul de palmier este făcut din fructele acestui copac; inițial acest ulei este roșcat datorită conținutului ridicat de beta-caroten, este solid la temperatura camerei și este dulceag. În urma rafinării, carotenoidele  și antioxidanții sunt distruși;  acest proces include, deasemeni, și înălbirea și eliminarea mirosului specific;  uleiul devine alb-gălbui și rămân, în urma prelucrării, numai grăsimile saturate . 
  
Din semințele de palmier în schimb, se obține uleiul de sâmburi de palmier: semințele sunt separate de fructe, sunt uscate și măcinate,  se  obține un produs bogat în acid lauric, are aspect galben albicios; topit este folosit la prepararea prăjiturilor industriale, glazurilor, etc ... acest ulei este mai bogat în grăsimi saturate decât uleiul de palmier.

Ambele uleiuri conțin:
  •   Acizi grași saturați;
  •     Glicerol;
  •    Acid uleic;
  •     Acid miristic;
  •     Acid lauric (numai uleiul de sâmburi de palmier);
  •     Acid caprilic;
  •     Acid capric;
  •     Acid pentadecanoic;
  •    Acid palmitic ;
  •     Acidul palmitoleic;
  •     Acid margaric;
  •   Acid stearic ;
  •    Acid oleic;
  •   Acid linoleic;
  •   Acidul alfa-linolenic;
  •   Acidul arahic.

 Conținutul în aceste componente fac ca acest ulei din semințe sau fructe să fie foarte folosit în domenii diverse:

  •     cosmetice (acid lauric și miristic);
  •      industria alimentară (de patiserie, în special);
  •      saponificare;
  •      detergenți;
  •      lubrifianți pentru mașini;
  •      combustibil;
  •      in hrana pentru animalele de producție.                                                                        


 Cum îl recunoști printre ingredientele unui cosmetic ?
 Citind lista de ingrediente a unui produs îl putem găsi sub denumirile: Elaeis guineensis ulei, Elaeis guineensis kernel ulei sau Elaeis guineensis hidrogenat  (stearină), dacă  găsim acești termeni atunci putem spune  că este prezent în acel produs.

 Uleiul de palmier: face daune sănătății noastre ?
Aceasta este o întrebare veche, cam de când a apărut pe piață: care sunt daunele create de el organismlului nostru? Este într-adevăr cancerigen?

 Vă vom răspunde imediat spunând că nu este o otravă, din punct de vedere nutrițional este fără indoială mai bun decât grăsimile hidrogenate care au fost utilizate anterior foarte frecvent în industria alimentară. Uleiul de palmier, exact ca și untul, conține o cantitate de acizi grași saturați foarte ridicat în comparație cu alte uleiuri, de exemplu: grăsimile saturate prezente în 100 grame de ulei de palmier sunt 47,1 grame , 48, 8 grame se găsesc în unt  și  doar 16.3 grame în uleiul  de măsline. Deci, dacă consumat  în cantităti mari este nociv pentru sănătatea inimii, arterelot și sângelui, deci circultiei. Și din moment ce uleiul de palmier se găsește practic peste tot, este foarte ușor acumulabil pe parcursul unei zilei, riscul ca să provoace daune sănătății noastre este foarte mare. Se poate spune  că este un surplus inutil de grăsimi dăunătoare care ar trebui evitate! 






 Uleiul de palmier este cancerigen?
Mai multe surse ( inclusiv un studiu al Institutului Mario Negri din Italia), arată că până în prezent nu există studii care să dovedească legătura dintre uleiul de palmier și posibilele efecte cancerigene pe care le-ar putea avea in urma unui consum excesiv al acestuia. Efectul nociv al acestui ulei nu este mai mare decat ale altor tipuri de grasimi, animale sau vegetale pe care o persoana le-ar putea consuma.  În toate cazurile este cantitatea cea care trebuie moderată.
 Așa cum am spus mai înainte, inițial uleiul de palmier este de culoare roșie și nu este atât de dăunător; acesta conține:
o   coenzima Q10 (ubichinonă);
o   Vitamina E (tocoferoli și tocotrienoli);
o   betacarotenoidi;
o   Vitamina K;
o   magneziu;
o   fitosteroli;
o   glicolipide.

 Dar după procesul de rafinare rămân  numai grăsimile.

 De ce acest ulei este utilizat in industria alimentară?
 Pentru că este ieftin (față de prețul  untului este de aproximativ 4 ori mai ieftin), este fără gust, are o rezistență  excelentă la oxidare, este o grăsime solidă, apare ca untul la consistență  și apoi face alimentele cremoase fără a afecta aroma lor, menținându-le mai mult pe raftul magazinelor.

Permiteți-mi să clarific faptul că, în cazul în care se consumă ocazional ulei de palmier, acesta nu creează efecte grave asupra sănătătii, le creează  în schimb dacă este consumat în cantități mari. 
O grijă specială trebuie îndreptată înspre copii deoarece ei sunt primii care consumă în cantități mari dulciuri, snaks-uri și produse de patiserie si cofetarie.

  Ai citit vreodată ingredientele produselor pe care le cumperi ?  Dacă nu, este timpul să începi să o faci; vei constata că se găsește în multe produse precum : dulciurile, snacks-uri, produse de patiserie, cosmetice  etc.

Uleiul rafinat de palmier este excelent pentru prăjit, deoarece se ține bine la temperaturi înalte, temperatura maximă de ardere fiind 240 grade C, ceea ce nu putem spune despre uleiul de floarea soarelui, de exemplu, ce devine nociv încălzit peste temperatura sa maximă de ardere (cca.130 grade C).  



 Uleiul de palmier este prezent în multe alimente, în special în:
 snacks-uri;
 inghetată;
 biscuiți;
 produse de patiserie și cofetărie;
 margarină;
 produse de panificație;
 și chiar în multe alimente pentru copii, cum ar fi de exemplu, biscuiții pentru sugari și lapte praf.
 Atenție, prin urmare, verificați întotdeauna ingredientele produselor pe care le cumpărați. 


Surse:
http://www.marionegri.it/media/sezione_media/rassegna_stampa/rassegna_2015/Olio_di_palma.pdf
http://www.portalebenessere.com/olio-di-palma-fa-male-salute-ambiente-cancerogeno/1104/



ULTIMELE NOUTATI DE PE BLOG


Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește-mă și pe FACEBOOK


CASTANELE COMESTIBILE - UN DELICIU AL TOAMNEI PENTRU SĂNĂTATEA NOASTRĂ - Castanele comestibile au un înveliş exterior spinos asemănător unui arici de mare, care se deschide numai atunci când fructele sunt coapte. În interiorul acestui înveliş vom găsi 3 castane. Castanele sălbatice nu au codiţă şi sunt mai mari şi mai rotunde decât cele comestibile, iar învelişul lor exterior are ţepi rari şi mici iar în interior vom găsi 1- 2 castane. ---->CITESTE MAI DEPARTE


SEMINŢELE DE CÂNEPĂ - SURSA VEGETALA DE PROTEINE NOBILE -“Nici un aliment nu poate fi paragonat cu cânepa în cea ce priveşte valoarea sa nutrioțională. O jumătate de kilogram de seminţe de cânepă furnizează organismului uman proteinele, acizii graşi şi fibra necesare pentru două săptămâni.”
Sursa – Medic Nutritionist  Udo Erasmus  in “Fats that heal, fats that kill”, 1993
 ----> CITESTE MAI DEPARTE




ULTIMILE NOUTATI DE PE BLOG


Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește-mă și pe FACEBOOK





stile infomix-->