ROŞIA - PE VREMURI ERA DOAR O PLANTA ORNAMENTALA


Este aproape imposibil să nu vedem roşia în farfurie, crudă în salată sau gătită în acele mii de moduri pe care tradiţia şi trendurile de moment ne spun  cum să o facem. Şi totuşi, nu-ţi vine a crede că, în ciuda faptului că roşia este prezentă îi toate părţile lumii, puternic înrădăcinată în apropae toate culturile, istoria răspândirii sale începe nu cu foarte mult timp în urmă. În acesti cca. 500 de ani de istorie, aceasta plantă a reusit să acapareze atentia bucatarilor si gospodinelor din intreaga lume, incepand dela cele mai sarace mese si pana la cele mai exclusiviste, dar este si planta asupra careia s-au facut numeroase studii si cele mai multe modificari genetice.
 Roşiile au o poveste destul de interesantă. Originile plantei pornesc din zona ce se află între Cile, Peru şi Ecuador unde creştea în formă sa sălbatică. Nu se ştie cu exactitate când ajunge pentru prima dată pe pământurile Europei, dar se presupune că afost adusă de către navele lui Hernán Cortés, cel ce prin anii 1519 - 1521 a cucerit teritoriilor azteche la ordinul regelui  spaniol  Carlo I . Importată în Europa, istoria ne spune că consumul acesteia a fost, iniţial, privit cu suspect, deoarece planta este toxică, chiar dacă fructul era comestibil. De exemplu, în Germania şi Anglia roşiile nu au fost cu uşurinţă acceptate. Germanii comparau leguma cu "piersicile lupilor", un fruct care face parte din aceeaşi familie cu cea a roşiilor însă era folosit, potrivit legendelor, de vrăjitoarele care vroiau să dea viaţă vârcolacilor. Englezii credeau că roşiile sunt otrăvitoare şi pentru o lungă perioada de timp au refuzat consumul acestora. Dacă stăm să analizăm că frunzele roşiilor chiar sunt otrăvitoare, frica englezilor se justifică.

 Este nominată deseori in literatură "mărul dragostei", planta cu tot cu fructe ramanea in vas doar ca planta decorativa in anii '500 si incă ceva timp după. 
Această retenţie în consumul roşiilor a persistat pentru un timp îndelungat. Chiar dacă marii botanici din acele vremuri au introdus-o imediat în grădinile lor, plantele erau destinate exclusiv pentru ornament, primele reţete înregistrate au apărut deabia la sfârşitul anilor '700, când cultivarea în scopul consumării s-a răspândit treptat în toată Europa.

Dar de ce să consumăm porţii generoase de roşii?
Pe lângă faptul că, roşia este un fruct ce se asociază foarte bine cu aproape orice, se găteşte foarte uşor, dând un gust delicios mâncării, este şi foarte bogată în proprietăţi datorita nutrienţilor ce-i conţine. Prin urmare o putem folosi cu scop terapeutic, cu efecte optime în următoarele cazuri:


Când avem nevoie de un aport de vitamine şi fibre, în special în senzonul cald.
Roşiile sunt o sursă bogată de vitamine A, C şi K, B6, acid folic şi potasiu. Roşiile au un conţinut scăzut de grăsimi saturate, sodiu şi numai 17 kcalorii la 100 gr. În plus, conţin tiamină, niacina, magneziu, fosfor, cupru, fier, sulf. De asemenea, roşiile conţin fibre şi multă apă.
Când vrem o piele sănătoasă
Betacarotenul din roşii (pe care îl mai întâlnim în şi cartofii dulci şi morcovi) protejează pielea împotriva razelor dăunătoare ale soarelui. De asemenea, licopenul face pielea mai puţin sensibilă la razele UV, prevenind astfel apariţia prematură a ridurilor.
Când avem probleme la oase
Roşiile au grijă şi de oase, făcându-le mai puternice. Vitamina K şi calciul contribuie la întărirea sistemului osos. De asemenea, licopenul îmbunătăţeşte calitatea masei osoase, prevenind apariţia osteoporozei.
În lupta împotriva cancerului
Acelaşi licopen protejează organismul împotriva celulelor cancerigene (la prostată, cervix, ovare, gură, faringe, gât, esofac, stomac, colon, rect). Antioxidanţii din roşii lupta împotriva radicalilor liberi care distrug celulele.
Cand dorim sa ne reglăm glicemia
Aportul de crom prin consumarea de roşii ajută la menţinerea unui nivel optim al glicemiei în organism.
Cand protejarea vederii este necesară
Vitamina A din roşii ajută la îmbunătăţirea vederii (mai ales cea pe timp de noapte). Studii recente au demonstrat faptul că un consum regulat de roşii reduce riscul apariţiei degenerării maculare.
Cand dorim să avem un păr frumos
Nu doar pielea beneficiază de vitaminele din roşii, ci şi părul. Vitamina A întăreşte firul de păr şi îl face strălucitor.
Dar, sunt situaţii în care ar trebui să moderam consumul  sau pur şi simplu să o evităm:
  • Este de evitat consumul  roşiilor în cazul în care se sufera de aciditate la stomac.
  • Roşiile conţin istamina, o substanţă ce dă alergii şi numai dacă o manipulaţi, evident doar la anumite persoane
  • Deasemeni, conţinutul în lectina, poate provoca la unele persoane inflamaţii la nivelul stomacului, alterând în acest mod sistemul imunitar dar şi absbobţia nutrienţilor.
  • De evitat consumul roşiilor verzi, bogate in solanină, pot da dureri de cap, probleme gastrice si abdominale.
Si aici v-am pregătit un tabel ce redă cantitatea*  nutrienților la 100 grame de roșie.

 Nutrienti
la 100 gr

Acid folic
15 µg
4 %
Niacina
0,594 mg
4 %
Pirodoxina
0,08 mg
6 %
Tiamina
0,037 mg
3 %
Vit.A
833 IU
28 %
Vit.C
13 mg
21,5 %
Vit.E
0,54 mg
4 %
Vit.K
7,9 µg
6,5 %
Sodiu
5 mg
>1 %
Potasiu
237 mg
5 %
Calciu
10 mg
1 %
Fier
0,3 mg
4 %
Magneziu
11 mg
3 %
Mangan
0,15 mg
6,5 %
Phosfor
24 mg
3 %
Zinc
0,17 mg
1,5 %

*- cantitățile sunt aproximative

Un articol oferit de InfoMix
Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește-mă și pe FACEBOOK


CEAPA ÎNTRE BENEFICII, ISTORIE ŞI CURIOZITĂŢI -  (Allium cepa) este o plantă a cărei origini antice le găsim în regiunile continentului  Asia.  Cu toate că descoperirile  arheologice au recuperat dovezile existenţei acestei legume încă din epoca bronzului (în 5000 i.Hr.) nu este clar dacă cultivarea sa datează tot din acele timpuri sau ceva mai târziu ( 2000 ani mai taraziu).
În Egipt, arată unele studii arheologice, ceapa împreună cu ridichile făceau parte din dietă muncitorilor care au construit piramidele marilor faraoni. Din cauza formei sale sferice a fost, simbolic, asociată cu viaţă veşnică, devenită pentru egipteni un obiect de cult foarte important. ----> CITESTE MAI DEPARTE

ARDEIUL IUTE SI ACELE PROPRIETATI ALE SALE PE CARE NU LE CUNOASTETI -Pe lângă faptul că poate opri un atac de cord în 30 de secunde, ardeiul iute mai are multe alte beneficii. Cercetătorii care studiază ardeiul iute, spun că ar mai putea avea multe alte beneficii  ce nu au fost inca gasite si altele care nu au fost inca explicate.-----> CITESTE MAI DEPARTE


IATĂ PLANTELE CELE MAI EFICIENTE ÎN PURIFICAREA ŞI OXIGENAREA AERULUI DIN CASĂ



A avea plante în casă îţi dă senzaţia plăcută de a fi constant în legătură cu natura, pe de altă parte culoare verde care umple spaţiile din casă, cunoscută în cromoterapie ca fiind culoarea care ajută la însănătoşire, ne da un plus de relax.
După cum bine ştim, plantele ne furnizează oxigenul din aer, deci un plus de oxigen în casă nu poate să ne facă decât bine. Însă  plantele, unele în particular, sunt în gradul de a purifica aerul de anumite substanţe şi de sporii ciupercilor care provoacă mucegai, influenţând în mod pozitiv sănătatea noastră.
În urma unor studii făcute de NASA s-a ajuns la concluzia că anumite plante sunt mai eficiente decât altele în a menţine aerul mai curat. Acestea curăţă aerul chiar şi de praf, solvenţi, formaldeide.  NASA  a făcut o listă de 18 plante ce se găsesc în mod abitual în case, specificând funcţiile fiecăreia şi dacă este sau nu adapta în prezenţa câinilor sau pisicilor, recomandând utilizarea lor în nr de 3-4 într-un spaţiu de 80m².
Este foarte util să ţinem  măcar una  în dormitor, unde avem nevoie de oxigen pe parcursul nopţii, în special pe perioada mai rece când ferestrele le ţinem închise.

Edera
TOPUL CELOR MAI EFICIENTE PLANTE CARE PURIFICĂ AERUL ŞI OXIGENEAZĂ ŞI PE TIMPUL NOPŢII.

1.Edera (Hedera elix): este considerată de fapt o buruiană, deoarece creşte spontan în natură pe trunchiurile copacilor, dar este o plantă ce nu ar trebui să lipsească dintr-o casă. Este foarte eficientă, în 6 ore curăţă 58% aerul  de particele şi 60 % din substanţele prezenete (benzene,  formaldeide, tricloroetilene, xylene e toulene). Este toxică pentru câini şi pisici, deci atenţie să nu ajungă la ea.
Voalul miresei

2.Liliac verde, Liliac de iarbă  sau Voalul- miresei (Chlorophytum comosum): optim în eliminarea monoxidului de carbon, formaldeide e stirene. Este o plantă care este în gradul să facă fotosinteza şi în condiţii de puţină lumina. Este deajuns o plantă la 200 m². Nu este toxică pentru animale.

Crinul pacii
3.Crinul păcii (Spathiphyllum ‘Mauna Loa’): Elimină toate substanţele ca şi edera, în plus elimină şi amoniacul. De ţinut departe de animale, întrucât toxică .






4.Aloe vera: Este ideală pentru a mări cantitatea de oxigen din aer într-un ambient închis, absoarbe în mod eficient bioxidul de carbon, monoxidul de carbon şi formaldeida. Gelul ce-l putem obţine din frunze are calităţi extraordinare ce poate fi folosit în diverse situaţii, deci un motiv in plus de a o considera. Nu este toxică pentru animale.
Limba soacrei

5.Limba soacrei (SansevieriaTrifasciata ‘Laurentii’): este cea mai indicată pentru dormitor deoarece produce oxigen şi pe timpul nopţii, ideală pentru colţurile puţin iluminate, capabilă de fontosinteza la foarte puţină lumină.,
Ficus

6.Ficus (Ficus elastică): Este foarte eficientă  în a curăţa aerul de formaldeida. O plantă ce stă foarte bine şi în colţurile cu puţină lumina. Nu este nevoie să o ţinem departe de câini şi pisici.








Un articol oferit de InfoMix
Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește-mă și pe FACEBOOK


PINUL - UN ALIAT DE LUAT IN SERIOS IN CAZUL TUSEI SI CATARULUI LA COPII SI LA ADULTI - Proprietăţile medicinale ale acestui conifer  sunt foarte valoroase în special pentru tratamentul tulburărilor şi bolile tractului respirator. Extractul  obţinut din conuri, muguri şi frunze este un excelent balsam, anti-inflamator şi expectorant, este  utilizat cu succes în cazul răcelii, gripei şi bronşitei.


CLORURA DE MAGNEZIU - SAREA CARE FACE MINUNI -
La urmatoarea intrebarea a jurnalistului,
-MgCl2 se pare că este eficientă în multe boli, cum de medici nu îi cunosc utilizările?
 Medicul intervievat raspunde in felul urmator: 
“Deoarece, terapia cu clorură de magneziu nu este studiată în universitate şi nu este ilustrată în nici unul din textele de terapii medicale. Cu apariţia antibioticelor şi a vaccinărilor, această terapie, ce deja a avut multe obstacole în trecut, după cum am avut modul să vedem, este practic dispărută (sau mai bine zis a fost definitiv eliminată). 

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te si vei primi toate noutatile.

Deja vrei sa pleci ??? Aici gasesti cateva postari care au avut cele mai multe vizionari.